TSDS3.MyForum.ro

florin · Administrator Data inscrierii: 30/Mar/2013 Mesaje: 3

[url=http://www.99poze.ro/p/56fc8bad58ebcdbdf1bc1449b6ddb8d6.jpg] Descentralizarea sistemului de învăţământ Descentralizarea sistemului de învăţământ

Descentralizarea sistemului de învăţământ Descentralizarea sistemului de învăţământ

[/url]

Este trebuință ca şcolile din sistemul preuniversitar să aibă autonomie. Cred că acest mod de a da autonomie şcolii reprezintă în egală măsură o cale de depolitizare a şcolii. Şi înţeleg prin autonomia şcolii autonomie financiară. Fiecare şcoală trebuie să aibă un buget pe care să şi-l gestioneze la nivelul comunităţii din şcoală, pe priorităţile pe care şi le stabileşte şcoala. De asemenea, înţeleg autonomie decizională în alegerea directorului şi în stabilirea priorităţilor pentru fiecare şcoală în parte. O să insist, atunci îndată ce legea învăţământului preuniversitar va veni în Parlament, pe aceste idei care mi se par esenţiale şi aş aduce drept argument în susţinerea lor modul în care a funcţionat autonomia în învăţământul superior. Atunci când s-a schimbat legea învăţământului şi s-a stabilit cadrul autonomiei, atât cât este el în prezent, am fost unul dintre cei care nu numai că a scris capitolul de autonomie, dar s-a şi bătut pentru susţinerea lui cu cei care se temeau să dea autonomie universităţilor. Autonomia universitară nu s-a asumat dintr-o dată, dar cred că acum universităţile, în marea lor majoritate, au înţeles rolul şi rostul autonomiei, şi-au luat soarta în membre şi cred că aceasta este calea şi pentru şcolile din învăţământul preuniversitar. Sigur, legea trebuie să stabilească criterii şi pentru alegerea directorului, cheltuirea bugetului se face în conformitate cu toate legile României şi aici nu există probleme, trebuie doar să îşi pună la punct metodologiile şi să înveţe care sunt procedurile prin care se pot cheltui banii publici şi minus îndoială modul în care trebuie să dai socoteală pentru cheltuirea acestor bani publici. Dacă vorbim despre autonomie şi în domeniul învăţământului superior, autonomia trebuie extinsă. Am participat, de când sunt preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, la toate conferinţele Asociaţiei Universităţilor Europene şi nu a fost conferinţă în care toţi rectorii universităţilor să nu pună problema nevoii, în acest moment, de a creşte şi mai mult autonomia universitară. Pentru că ea dă flexibilitate deciziilor, ea dă flexibilitate modului în care este structurat şi modului în care sunt fabricate toate demersurile în învăţământul superior. Dacă piaţa îţi cere, nu poţi să înfiinţezi un program de masterat decât după un număr important de luni, dacă decizia persistă la Ministerul Educaţiei. Trebuie să poţi, la nivelul universităţii, prin decizia Senatului Universitar, care îşi asumă integral responsabilitatea faţă de programele de studii, să poţi să iei decizii rapide, să poţi să schimbi programele de studii aşa cum îţi cere piaţa, nu pe mecanisme foarte complicate prin care aprobările urmăresc o serie întreagă de verigi. Nu exclud de aici menţinerea în limitele fireşti, impuse de nevoia de a avea calitate în învăţământul superior, menţinerea procedurilor de evaluare pentru autorizare şi acreditare a programelor noi. Consider că, în continuare, autonomia universitară va îngăduie universităţilor şi dezvoltarea parteneriatelor cu mediul economic intern şi extern, cu mediul universitar european, pentru că România şi-a propus integrarea în spaţiul european al învăţământului superior. Şi pentru această integrare fiecare universitate are obligaţia să îşi stabilească relaţiile de parteneriat cu universităţile europene, atât pe programele de învăţământ, cât şi pe programele de cercetare, în aşa fel încât să devină parte a acestui spaţiu european al învăţământului superior şi al cercetării ştiinţifice.

sursa:http://ecaterinaandronescu.wordpress.com/